Ergativ
German
Etymology
Nominalization of ergativ.
Pronunciation
Noun
Ergativ m (strong, genitive Ergativs, plural Ergative)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indef. | def. | noun | def. | noun | |
| nominative | ein | der | Ergativ | die | Ergative |
| genitive | eines | des | Ergativs | der | Ergative |
| dative | einem | dem | Ergativ | den | Ergativen |
| accusative | einen | den | Ergativ | die | Ergative |