învingere
Romanian
Etymology
Noun
învingere f (plural învingeri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | învingere | învingerea | învingeri | învingerile |
| genitive-dative | învingeri | învingerii | învingeri | învingerilor |
| vocative | învingere, învingereo | învingerilor | ||