întunec
Romanian
Etymology 1
From întuneca.
Verb
întunec
- first-person singular present indicative/subjunctive of întuneca
Etymology 2
From întuneca.
Noun
întunec n (plural întunecuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | întunec | întunecul | întunecuri | întunecurile |
| genitive-dative | întunec | întunecului | întunecuri | întunecurilor |
| vocative | întunecule | întunecurilor | ||