întrunire
Romanian
Etymology
Noun
întrunire f (plural întruniri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | întrunire | întrunirea | întruniri | întrunirile |
| genitive-dative | întruniri | întrunirii | întruniri | întrunirilor |
| vocative | întrunire, întrunireo | întrunirilor | ||