întrunire

Romanian

Etymology

    From întruni + -re.

    Noun

    întrunire f (plural întruniri)

    1. meeting

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative întrunire întrunirea întruniri întrunirile
    genitive-dative întruniri întrunirii întruniri întrunirilor
    vocative întrunire, întrunireo întrunirilor