înec
See also: -inec
Romanian
Etymology 1
Verb
înec
- first-person singular present indicative/subjunctive of îneca
Etymology 2
Back-formation from îneca.
Noun
înec n (plural înecuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | înec | înecul | înecuri | înecurile |
| genitive-dative | înec | înecului | înecuri | înecurilor |
| vocative | înecule | înecurilor | ||