îndrumare

Romanian

Etymology

    From îndruma + -re.

    Noun

    îndrumare f (plural îndrumări)

    1. guidance

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative îndrumare îndrumarea îndrumări îndrumările
    genitive-dative îndrumări îndrumării îndrumări îndrumărilor
    vocative îndrumare, îndrumareo îndrumărilor