împlinit
Romanian
Etymology
Past participle of împlini.
Adjective
împlinit m or n (feminine singular împlinită, masculine plural împliniți, feminine/neuter plural împlinite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | împlinit | împlinită | împliniți | împlinite | ||
| definite | împlinitul | împlinita | împliniții | împlinitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | împlinit | împlinite | împliniți | împlinite | ||
| definite | împlinitului | împlinitei | împliniților | împlinitelor | |||
Categories: