împlinire
Romanian
Etymology
Noun
împlinire f (plural împliniri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | împlinire | împlinirea | împliniri | împlinirile |
| genitive-dative | împliniri | împlinirii | împliniri | împlinirilor |
| vocative | împlinire, împlinireo | împlinirilor | ||